Definiția cu ID-ul 834475:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BESACTEA, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besectea s. f.] – Din ngr. bestahtas.