BETELIE, Olten. BETELCĂ (pl. -ci) sf. 👕 1 Fășie cusută în partea de sus la izmene, la cioareci sau la rochie: cămașa ei... se adună toată în cute la betelia rochiei (DLVR.) ¶ 2 Tivitură făcută tot acolo, spre a trece prin ea brăcinarul sau baiera ca să se poată strînge după voie la mijloc ¶ 3 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși; bată, bantă, betiță [bată].