Definiția cu ID-ul 1264511:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beteșug s.n. 1 (pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug (CAM.). ♦ Fig. Defecțiune. Motorul mașinii are un beteșug. 2 (reg.) Boală. Beteșug de tuse. • pl. -uri. /<magh. betegség.