Definiția cu ID-ul 1264542:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beucă s.f. (reg.) 1 Pîrîu adînc și cu gropi pe coasta muntelui. 2 Prăpastie. 3 Adîncitură strîmtă între dealuri împădurite. ◊ Expr. A da (sau a intra) în bîucă = a conduce o căruță într-o beucă. • pl. -ci. și bîucă s.f. /etimol. nec.