beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. [Vechiu-rom. beznă, prăpastie («în mări și în toate beznele», Biblia din 1688) = slav. BEZDŬNA, lit. fără fund; se zicea și bezna întunericului, locuțiune care a servit de transițiune la sensul modern].