beșlii m. pl. odinioară: 1. cavalerie ușoară la Turci: trei beșlii și trei delii ce țin raiaua în Dii POP.; 2. în Moldova: corp de călăreți fruntași, compus din Turci sau Tătari, cari făceau serviciul de curieri; 3. în Muntenia: ceată de călărime aleasă, în număr de 200, înființată de Mihaiu Viteazul: beșlii și delii; 4. după Zavera: ostașii turci lăsați în țară pentru menținerea ordinii (cari comiteau lot felul de abuzuri); 5. jăfuitor, hoțoman (în cântecele dobrogene): sturze, sturzule, haramgiule, tu beșliule! POP. [Turc. BEȘLI, gardă călăreață a marelui Vizir].