BEȘLIU s.m. (Mold., ȚR) Soldat de cavalerie (mai ales turcească), care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. A: Dacă au porni la împărăție hanul și pașa, au trimis și aici în țară agi și beșlii și siimeni hănesti. AXINTE URICARIUL, apud ȘIO. B: Ieși Mihnea-Vodă și zise beșliilor turcește. R. POPESCU. Etimologie: tc. beșli. Vezi și beșleagă. substantiv masculin