BEȚIE sf. 1 Starea în care se află omul beat: arama omului la ~ se arată (PANN) ¶ 2 Deprinderea de a bea peste măsură, obiceiul de a se îmbăta: beția este ușa tuturor răutăților (PANN); a avea darul beției, a fi bețiv, a avea deprinderea de a se îmbăta ¶ 3 Petrecere, chef cu băutură peste măsură ¶ 4 familiar Turburare care cuprinde sufletul de pe urma unui sentiment, unei pasiuni, sau unei dorințe: beția succesului; beția poetică; în alucinația unei beții de nervi (VLAH.).