biciuli, biciulesc, (biciului), v.t. (reg.) 1. A comenta, a bârfi. 2. A face aprecieri (de regulă, ironice sau negative) despre cineva; a vorbi cu răutate despre cineva: „Ieșit-o femeile / Să ne vadă hainele. / Câte două, câte tri, / Să ne poată biciuli. / Biciulească cât de bine, / Că la noi nu ni-i rușine” (Bilțiu, 2004: 121). 3. A socoti: „Am scris că cine va ceti pre dânsa, ca să nu o pice cu lumină, au să o poarte rău, ce precum o ar afla, de mine biciuluită și ferită și socotită, așe să silească și ei...” (Bârlea, 1909: 61; doc. din 1745). 4. A îmbia: „Clăcile de desfăcut mălai și de tors erau oarbe, participanții nefiind biciuliți cu băutură” (Bilțiu, 2009: 196; vol. II). – Din magh. becsülni „a evalua” (MDA); sau din magh. megbecsülni.