BIDIGANIE, bidigănii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uitînd păruiala și văzînd groaza ce dase în boieri pentru cele două bidigănii, se simțea mulțumită. AGÎRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidigăniile cele mai urite din lume: cîni, mițe, lupi, vulpi, urși, lei, crocodili și cîte nu mai sînt pe pămînt și pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.