❍BIJOAGĂ (pl. -ge) sf., BIJOG sm. Mold. Bucov. (mai adesea GHIJOAGĂ, GHIJOG, care sînt poate formele originare). Mîrțoagă, cal sau iapă bătrîn(ă), slab(ă), prăpădit(ă): ghijoagă urîcioasă ce ești! (CRG.); credea... c’a să-și lase bijogul și... să pornească mai departe (MAR.).