BILATERAL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. ♦ (Despre unele organe ale plantelor) Așezat pe laturi, la dreapta și la stînga unui organ central. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. ◊ (Fin., Comerț) Solduri bilaterale = solduri care arată pe de o parte activul, pe de alta pasivul. Model-tip bilateral al contului = cont care conține o parte pentru intrări și alta pentru ieșiri. 3. (Despre acte, contracte, obligații etc.; în opoziție cu unilateral) Care obligă în mod reciproc (amîndouă) părțile interesate. V. sinalagmatic. Contract bilateral.