binar, -ă adj. 1 Format din două unități; divizibil cu doi. 2 (chim.; despre compuși, sisteme fizico-chimice etc.) Constituit din două elemente, din două substanțe etc. ♦ (despre aliaje) Care este compus din două elemente. 3 (muz.; despre succesiuni ritmice, despre măsuri sau despre forme muzicale) Compus din două elemente ritmice. ◊ Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părți egale. 4 (bot.; despre plante) Cu organele dispuse cîte două. ◊ Nomenclatură binară v. nomenclatură. 5 (mat.) A cărui bază este numărul doi (folosește numai cifrele 0 și 1). Sistemul de numerație binar. ◊ (log., mat.) Relație binară = relație care are loc între doi termeni. Reprezentare binară v. reprezentare. 6 (astron.) Stea binară = stea dublă. 7 (lingv.; în teoria lui Roman Jakobson) Opoziție binară = relația dintre două trăsături fonologice distincte care se exclud reciproc. • pl. -i, -e. /<fr. binaire, engl. binary, lat. bīnarĭus, -a, -um.