Definiția cu ID-ul 4320:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINECRESCUT, -Ă, binecrescuți, -te, adj. Care a primit o educație aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé).[1]
- idem DEX ’84 — cata