Definiția cu ID-ul 1265529:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

binevoi vb. IV. tr. 1 A avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plîngere etc.; a avea bunătatea, bunăvoința să... Eu stau aicea la masa la care ați binevoit a mă pofti (SADOV.). ♦ (fam., iron.) A catadicsi. A binevoit să-mi răspundă, după ce l-am întrebat de trei ori! 2 A crede, a găsi de cuviință. Va hotărî cum va binevoi; eu nu mă amestec! (SADOV.). • prez.ind. -iesc. /bine + voi.