Definiția cu ID-ul 1265532:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
binevoitor, -oare adj. (despre oameni sau manifestări ale acestora) Care arată sau are bunăvoință. Tata a tăcut, cu același zîmbet binevoitor pe față (SADOV.). ◊ (subst.) Compuse o anonimă către Neagu din partea unei binevoitoare (BART). ♦ Ext. Care este amabil, prietenos. • sil. -vo-i-. pl. -ori, -oare. /binevoi+ -tor.