Definiția cu ID-ul 1266030:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biruitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Persoană, armată etc.) care biruie, care învinge; învingător. Și gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri (EMIN.). ◊ (subst.) Gingașa Ruxanda ajunse să fie parte biruitorului (C. NEGR.). ◊ Loc.vb. A ieși biruitor v. ieși. 2 s.m., s.f. (înv.) Stăpînitor. Domnul și biruitorul țării Moldovei (PRAV.). • sil. -ru-i-. pl. -ori, -oare. /birui + -tor.