Definiția cu ID-ul 418241:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bitirmea (-ele), s. f. – Acord, tranzacție. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca și der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek.