Definiția cu ID-ul 1318444:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bizui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bizui, 2 sg. te bizui, 3 se bizuie, imperf. 1 sg. mă bizuiam; conj. prez. 1 sg. să mă bizui, 3 să se bizuie; imper. 2 sg. afirm. bizuie-te; ger. bizuindu-mă