Definiția cu ID-ul 537156:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLÎND, -Ă, blînzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se poartă cu bunătate, are un caracter bun (și pașnic); blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun; duios, dulce. ♦ (Despre animale) Care nu face rău; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Calm, domol, lin, ușor. Iarnă blîndă.Lat. blandus.