Definiția cu ID-ul 899679:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLEUMARIN adj. invar. Albastru-închis. Cel mat tînăr... ducea în spate, peste costumul bleumarin, o aspră traistă țărănească. BOGZA, C. O. 25. M-a întîmpinat o doamnă între două vîrste și cu șorț bleumarin. SAHIA, U.R.S.S. 129. – Pronunțat: blömarin și (greșit) blömaren.