blești vb. IV. intr. (reg.) 1 A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2 A îngăima, a vorbi (greu). Amin! bleștesc eu cu jumătate de gură (CR.). ♦ (tr., refl.) A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3 A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. La ce bleștești așa din gură? (CAM.). • prez.ind. -esc. /form. expr; cf. pleoști, blegi.