bloc-turn s. n. Clădire înaltă în formă de turn ◊ „[Vrei să fii] ca o mare poposind în munți ori ca pe o stradă cu bloc-turn.” Gaz. lit. 23 II 61 p. 1. ◊ „Zgârie stele. Un grup de arhitecți americani a elaborat proiectul unui bloc-turn cu înălțimea de peste 11500 m.” Săpt. 16 II 73 p. 14. ◊ „[...] imobilul central al întreprinderii – un bloc-turn cu 31 de etaje [...]” Sc. 13 I 77 p. 4; v. și 29 III 75 p. 6; v. și prefața (din bloc + turn, după fr. immeuble-tour; DMN 1965; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 133; FC I 44, 48, 55, 58, 237; DEX-S)