Definiția cu ID-ul 899574:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLĂNIȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană1. – v. blană (2). În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. v. blană (3). Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU P. S. 105.