bobiște sf [At: VAIDA / V: -tină / Pl: ~ti / E: bob + -iște] (Reg) Loc plantat cu bob (1).

bobiștină sf vz bobiște

bobiște, bobiști, s.f. Teren cultivat cu bob. ■ (top.) Bobiște, vâlcea și fânațe în Lăpușul Românesc (Vișovan, 2008). – Din bob „plantă erbacee din fam. leguminoaselor” + suf. -iște (MDA).

bobiște, bobiști, s.f. – Teren cultivat cu bob. ♦ (top.) Bobiște, vâlcea și fânațe în Lăpușu Românesc (Vișovan, 2008). – Din bob „plantă erbacee din fam. leguminoaselor (Vicia faba), cu fructele (păstăi) mari” + suf. -iște (MDA).