BOBOCEL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. 1. v. boboc (1). Foaie verde bobocel. TEODORESCU, P. P. 663. ♦ (Familiar) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită. Mi se rupe, uite, băierile inimii de milă pentru dumneata, bobocelul mamii. ISPIRESCU, L. 54. 2. v. boboc (2). O blîndă copiliță, torcînd lină de fuior, Paște bobocei de aur lîngă-un limpede izvor. ALECSANDRI, O. 175.