bobârnac sn [At: CARAGIALE, N. F. 71 / V: băb~, bărbăn~ / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: ns cf bobârnă] 1 Lovitură dată (peste nas) prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare Cf (pop) sfârlă, frișcă. 2 (Fig) Aluzie răutăcioasă. 3 (Fig; îe; și pasiv) A da (a lua, a dobândi) un ~ (sau ~ace) A (fi) certa(t). 4 (Îae) A (fi) ironiza(t). 5 (Îf băb~; îcs) Joc cu băbârnaci Joc de copii cu pietricele mici, rotunde.