bobîrnac s.n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. ◊ Expr. A da (sau a lua, a dobîndi) un bobîrnac (sau bobîrnace) = a certa, a ironiza pe cineva sau a fi certat, ironizat de către cineva. • pl. -ce. /etimol. nec.