Definiția cu ID-ul 419065:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bobîrnac (bobîrnace), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).