BOCCEALÎC, boccealîcuri, s. n. (Învechit) Boccea (1); (în special) pachet cu rufe și haine pe care mireasa le dăruia mirelui. Boccealîcuri de stofă cu așternuturi de agabaniu (=o stofă scumpă). ODOBESCU, S. 1134. Boccealîcul: două șaluri... două blane de jder, două de vulpe. ALECSANDRI, T. I 141. – Variantă: (popular) buccealîc (TEODORESCU, P. P. 164) s. n.