BOCI (-ocesc) I. vb. tr. și intr. 1 A jeli, a plînge cu țipete și vaiete: cruntul vizir bocește ’n cortu-i (VLAH.) ¶ 2 A jeli un mort, a recita sau cînta bocete: o boceau de vuia satul (CRG.). II. vb. refl. A se tîngui, a se jeli, a se văieta: a început să se bată cu pumnii în cap și să se bocească (CAR.) [boace].