boltă s.f. 1 (arhit.) (Element de) construcție (din piatră, metal, lemn etc.) avînd partea superioară în formă de arc. ♦ Ext. Tavan concav, bombat situat deasupra unei încăperi, cupolă. Pridvorul cu boltă a unei mari case albe (CĂL.). ♦ Arcadă. Prin bolțile ferestrelor (EMIN.). ♦ Poet. (adesea cu determ. „cerească”) Cer. S-a înălțat o ceață răsfirată peste bolta senină (AGÂR.). 2 Analog. Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arcade de care se agață plantele. Boltă de viță. ♦ Construcție, în formă de chioșc, îmbrăcată în verdeață. ♦ Arcul de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. Clopotele se auzeau sub bolta de frunze (AGÂR.). 3 Ext. (constr.) Galerie subterană boltită, beci. De trei ani e ținut bine Într-o boltă întunecată Subt pămînt (ALECS.). 4 (anat.) Bolta craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă plantară = formă anatomofuncțională a plantei piciorului. Bolta palatină v. palatin. 5 (reg.) Local (cu încăperi boltite) în care se vînd diferite mărfuri; prăvălie, dugheană. Poliția... l-ar fi surprins spărgînd o boltă de lipscănie (ALECS.). ◊ Fecior de boltă v. fecior. 6 (reg.) Podoabă sub formă de salbă purtată de fete pe cap. ♦ Poet. Cunună de flori în formă de arc. Și fruntea și-o împletește c-o boltă de lungi flori (ALEX.). • pl. bolți, -te. și (reg.) boaltă s.f. /<srb. bolta, magh. bolt.