bombăni vb. IV. (fam.) 1 intr. (despre oameni) A vorbi singur, încet și nedeslușit din cauza nemulțumirii; a mormăi. Cel apostrofat bombăni ceva (ISTR.). 2 tr. (compl. indică oameni) A certa, a cicăli, a sîcîi, arătînd nemulțumirea prin vorbe spuse ca pentru sine. Tot drumul bătrînul bombăni... pe Stănică (CĂL.). 3 tr. (compl. indică copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles (SLAV.). 4 intr. (înv.; despre albine) A bîzîi. • prez.ind. -esc. și bomboni vb. IV. /form. expr.