bon¹ sn [At: I. IONESCU, D. 304 / V: (rar) bun / Pl: ~uri / E: fr bon] 1 (Șîs – de tezaur) Obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt, pentru care statul plătește dobândă. 2 Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfa, un bun etc. Si: chitanță. 3 Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat.