Definiția cu ID-ul 836223:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONETĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.