BONETĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie, purtată de copii și de bătrîne, odinioară de femei în general. Și zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? ALECSANDRI, T. I 71. [O trăsură] trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. NEGRUZZI, S. I 15. ♦ Tichie de pînză albă, purtată de bucătari, de laboranți, de medici etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de obicei de militari. Miai își luă boneta albastră-cenușie de brigadier și și-o puse pe cap. DUMITRIU, N. 278. Steaua ce vestește biruinți Lucește pe boneta ostășească. DRAGOMIR, în POEZ. N. 211. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap purtat în antichitate de sclavii liberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789 ca simbol al libertății. – V. frigian.