bonă s.f. Persoană (de obicei de origine străină) angajată într-o familie pentru creșterea și îngrijirea copiilor cu scopul de a-i învăța o limbă străină. Au mîncat în copilărie „du cacao” dat cu lingurița de vreo bonă (CAR.). ♦ Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice, pentru îngrijirea copiilor; servitoare. • pl. -e. /<fr. bonne, germ. Bonne.