borceag s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia angustifolia); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie, avînd fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2 s.n. Cultură furajeră, care a rezultat dintr-un amestec de cereale și leguminoase, folosită ca nutreț. Semănătură de borceag. • pl. n. -uri. /<tc. burçak, bg. борчаг.