boreasă, borese, s.f. (reg.) 1. Soție, nevastă, femeie măritată: „...Gota Iacub, cu boreasa sa Părasca, și fecior-seu Tomaș...” (Bârlea, 1909: 116; doc. din 1660); 2. Stăpâna casei, găzdoaie: „Căpitanul nu mă lasă / La copii și la boreasă” (Papahagi, 1925: 187). 3. (rar) Femeie (în general). ■ În Maram. este utilizat în zona Săpânța și Borșa-Moisei; rar în alte localități. Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „femeie măritată, soție”. ■ Termen specific subdialectului maramureșean (Farcaș, 2009: 155). ■ Atestat 1660. – Din boiereasă (DLRM, MDA); din germ. bauer „țăran” (Scriban); din alb. burrë „om, bărbat” + suf. -easă (Dan Alexe).