boscorodésc v. tr. și intr. (ung. boszorkánykodni, a fărmăca). Fam. Descînt, sfătuĭesc mult: nu mă maĭ boscorodi atîta! Bodogănesc, mormăi, spun mult și încet (descîntece, rugăciunĭ): a boscorodi un descîntec. Rar. Scotocesc, cotroboĭesc: a boscorodi pin dulapuri. – Și boroscodesc. V. fărmăcător, blogodoresc.