boscorodi, boscorodesc, v.i.t. (reg.) 1. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese: „...vede că-i sare în spate o dihanie mare (...) care, tot boscorodind iute-iute și răstit, îl ceartă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 2. A descânta, a vrăji, a face farmece: „Cum s-o-ntunecat, fata o boscorodit în șură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 141). – Din magh. boszorkanyos „a face farmece” (Scriban, DER); din ucr. božkorodity (Bogrea, DEX), dar „pare mai curând ca acesta să provină din română” (DER).