bostan (bostani), s. m. – 1. (Mold., înv.) Livadă. – 2. Dovleac. – Mr. bostane, megl. bustan. Tc. bostan „livadă” (Roesler 590; Șeineanu, II, 59; Lokotsch 332); cf. ngr. μποστάνι, alb., sb., bg. bostan. Der. bostănar, s. m. (grădinar); bostănărie, s. f. (livadă); bostangiu, s. m. (grădinar; soldat din garda seraiului), din tc. bostanci; bostăngi, vb. (Mold., a ridica ziduri îngrămădind pietre), cf. Graur, BL, VI, 140. Plecîndu-se de la var. bostîngi se pare că trebuie să se explice forma bosînci, vb. (Mold., a lucra prost, în condiții proaste), pe care Scriban o explică pe baza bg. bosszankodni „a se supăra”.