boteza [At: CATEHISM (1607), ap. GCR I, 42/29-30 / Pzi: ~ tez / E: boteza] 1 vt (D. preot) A săvârși actul de a creștina pe cineva prin botez (1). 2 vtf A face pe cineva să primească botezul, convertindu-se la creștinism. 3 vt A stropi cu agheazmă persoane, animale, case etc. în fiecare zi întâi a lunii, la sfeștanie, la Bobotează sau în ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu apă. 6 vt A fi naș la botezul cuiva. 7 vrp A se creștina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasmă. 9 A porecli.