boșcă, boște, (boașcă), s.f. (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură: „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304). 4. (în expr.) Boșca capului = cutia craniană. 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. – Din magh. bocska (MDA).