bravo interj. Exclamație (însoțită de aplauze) de apreciere, de laudă superlativă sau de aprobare; excelent, foarte bine. Bravo, măi copile (AGÂR.). ◊ (subst. n.) După cum a scris teza nu se aștepta la un bravo. • și (pop.) brava, (înv.) bravos. /<fr., it. bravo, germ. Bravo, ngr. μπράβο.