brebenel s.m. (bot.; reg.; mai ales la pl.) Numele mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunzele ovale, cu florile purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii; (reg.) breabăn, brebenea. Rîd brebeneii cei albi (COȘB.). ◊ Expr. (adv.) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde pînă la piele. • pl. -ei. /breabăn + -el.