Definiția cu ID-ul 1139627:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stîncă vîrît … pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. // B: S-au rînduit spre hrana brehnacelor. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută. substantiv feminin