briceag s.n. Cuțit mic de buzunar cu una sau mai multe limbi și accesorii care se închid, intrînd între plăsele; (pop.) brișcă. Trebuia să-și taie cu briceagul bucăți mici de pîine (AGÂR.). ◊ Expr. A(-și) feșteli briceagul v. feșteli. Saxana briceagv. saxana. • pl. -ege. /<tc. biçak, influențat de brici.