Definiția cu ID-ul 423222:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brici (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).