BRODI vb. (Mold.) 1. A umbla (prin apă) bălăcind; a naviga. Vei brodi prin sînge, ca și de mainte. DOSOFTEI, PS. Nu poate acela carele brudéște pre apă să aibă bucurie deplin. NCCD, 385; cf. NCCD, 257. 2. A vorbi aiurea, a bîigui. Și-ți ado aminte de ocară Ce brodesc nebunii pînă-n sară. DOSOFTEI, PS. Tu într-acest veac trupurilor omenești foc curățitoriu ești, iară nu altul în ceaea lume, cum brudesc papistașii. CD 1698, 31^v; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG, s.v. brodi²; CD 1770, 38^r. Etimologie: sl. broditi. Vezi și brodelnicitură. Cf. buigui (1), îngăima (1). verb corectat(ă)